Dacă îi vorbeşti cuiva de comunitatea creştină de la începuturi una care respira laolaltă, credea laolaltă, suferea şi iubea laolaltă, s-ar putea ca prima reacţie a partenerului de discuţie să fie: "Hai, lasă-mă cu dinastea, că ăsta este comunism!" E o realitate că în zilele noastre oamenii se ruşinează chiar să aibă comuniune de gând, başca, acea comuniune de bunuri din primele zile ale creştinismului. Se poartă solitudinea intelectuală, părerea contra, independenţa financiară. Şi totuşi! La Târgul de carte de la Sibiu am simţit că se poate. La Sibiu am redescoperit OMUL. Săritor, gata să-ţi dea o mână de ajutor, gata să te pună la masă chiar fără să ceri asta, jovial, franc, cald, cinstit, răbdător şi dispus la sacrificii. Cel mai mult m-a impresiont la Sibiu atmosfera caldă, veselă ce s-a menţinut pe tot parcursul manifestării. Şi abia după ce s-au închis porţile unei sărbători atât de frumoase am priceput de unde a venit această veselie molipsitoare. Oamenii de acolo s-au strâns pentru ceva comun, pentru un "Bun" comun, pentru a reconstitui (poate) ceva din frumuseţea cea dintâi a comuniunii eclesiale. Iar acest "Bun", Cel care uneşte şi sursa acestei veselii în duh este şi astăzi ca şi acum 2000 de ani - Iisus Hristos.