L-am cunoscut pe distinsul profesor şi membru marcant al PRM (când deputat când senator, acum din ce ştim demisionat…), George Pruteanu pe internet accesând pagina www.pruteanu.ro , interesat fiind de unele aspecte ale limbii române care îmi scăpau la un moment dat. Am descoperit un Pruteanu dornic să împărtăşească tinerilor din vastele sale cunoştinţe, generos în ce priveşte pofta de a dărui spre a folosi din(şi în) limba noastră exactităţi, ci nu ambiguităţi, dar şi coleric, vulcanic, chiar radical când vine vorba de politică de nerespectarea unor norme elementare de ortografie şi ortoepie sau de introducerea limbilor materne ale minorităţilor în universităţi. Am reuşit între altele să-l provoc pe George Pruteanu să răspundă şi la un chestionar pe teme spirituale, deşi am făcut acest demers cu o anumită teamă, dată fiind realitatea că ne scapă orientarea sa religioasă (pe forumul administrat de ,,dom’ profesor” apar reacţii cel puţin ciudate la adresa creştinismului, dacă nu chiar atacuri făţişe – de exemplu, într-o părere de la subiectul în care forumiştii se întreabă dacă există sau nu Dumnezeu, un utilizator afirmă că nu se poate vorbi că există religia creştină, creştinii alcătuiesc doar o biată sectă iudaică. Părere, tolerată sau care a scăpat neamendată de G.P.)

- Ce relaţie aveţi cu Dumnezeu, ce consideraţi că are aparte această relaţie. Ce părere împărtăşiţi în legătură cu Dumnezeu, aşa cum este prezentat în Dogmatica Ortodoxă?
- Nefiind preot, nu am misiunea de a propovădui. Să fiu întrebat “ce relaţie am cu Dumnezeu” mi se pare mai indiscret decît dacă aş fi întrebat, netam-nesam, ce relaţie am cu soţia. Nu poţi vorbi despre asta decît cu tine însuţi sau cu El. Felul cum e prezentat Dumnezeu în Dogmatica Ortodoxă înseamnă, pentru mine, cele trei volume de căpătîi ale lui Dumitru Stăniloae, minte strălucită.
- Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu s-au arătat deschişi spre ideea lui Platon că adevărata cunoaştere este în lumea de dincolo, după ce vom muri. Ce credeţi pe marginea acestui subiect – cunoaşterea în raport cu trecerea dincolo?
- Cred că Dincolo e ca “hanul spaniol”: Vei avea ce ai adus cu tine.
- Faptul că sunteţi atent şi interveniţi prompt atunci cînd vine vorba de ,,pocirea” limbii române indica un crez, o credinţă în ceva. Ce este acest ceva? Eu cred cu tărie – deşi nu sţiu să explic de ce – că ce faceţi în privinţa limbii române reprezintă un lucru, un act care îi sunt dragi lui Dumnezeu. Noica obişnuia să întrebe, ce faci omule cu mântuirea ta culturală. Credeţi că aveţi vreo contribuţie la mântuirea culturală a românilor?
- Mă obligaţi la vorbe mari: cred în forţa – pe termen lung – a spiritului (aş fi putut scrie şi: Spiritului).- Din ce aţi făcut până acum în viaţa dumneavoastră ar fi vreun lucru pe care să vi-l reproşaţi?
- Doar unul?! Of, să fiţi dv. sănătos cîte sunt…!- Pentru tinerii care vor să scrie şi să publice (în special în domeniul teologic) ce îndemn aveţi?
- Să nu scrie plicticos. Să iasă din clişee. Să nu vorbească de un Dumnezeu abstract.A consemnat CRISTIAN ŞERBAN