În curând, tot la Editura Evanghelismos: Filocalia pentru copii si tineri, volumul al doilea. Cuprinde 9 poveşti, care incheie ciclul Sfintilor Părinţi cuprinşi în primul volum al Filocaliei, ediţia Dumitru Stăniloae.

Tot în curând, cu voia Domnului, voi posta aici şi un film de animaţie integral, prima poveste din Filocalia 2: Secretul Împărăţiei de sus

Hollywood-ul şi alte ,,patrii” ale filmului, sătule să facă filme care au un subiect previzibil, scenarii inspirate din alte scenarii şi un umor răsuflat, ne propun în ultima vreme producţii apocaliptice care vor să ne ducă în zona terifiantului, dar sfârşesc cumva în zona penibilului, a caraghioslâcului. M-am întrebat, ca poate mulţi dintre cei care obişnuiesc să vadă câte un film ca prilej de relaxare, dacă există o doză de adevăr în seria de filme 2012, toate cu tentă apocaliptică, toate plecând de la o profeţie zice-se aparţinând civilizaţiei apuse Maya, toate încercând să prezinte sfârşitul lumii sau cum pompos o numesc ei asta – Apocalipsa. Cele trei producţii pe care le-am vizionat, având ca subiect sfârşitul lumii – 2012, 2012 Doomsday, 2012 – Supernova nu prezintă cu adevărat sfârşitul lumii pentru simplul şi cât se poate de logicul motiv că niciun regizor din lume nu ar putea zugrăvi, ilustra, imita şi arăta nimicul. Eu înţeleg prin sfârşit, doar la nivelul literal, nu şi teologic, cu adevărat sfârşitul. Într-un raţionament simplu: lumea este făcută din nimic şi se întoarce în nimic. Şi cum ar putea ei, cei mai mari regizori ai lumii, fie Spielberg, Scorsese sau Cameron, să trăiască în această meteahnă de a nu putea reprezenta nimicul? Şi neputând, atunci ei, regizorii fatalismului împins la extrem ne propun ca scenariu supravieţuirea. Numai că supravieţuitorii lanţului de cataclisme specific acestui tip de producţii au ceva care Îl contrazice pe Dumnezeu, au ceva antiscripturistic. Într-un film supravieţuitorii sunt aleşi dintre cei cu o viaţă cuvioasă şi mi-e greu să cred că Dumnezeu a găsit între atâtea miliarde, doar trei – patru persoane care să merite să rămână şi să perpetueze specia (vezi Doomsday).
Într-o altă producţie supravieţuitorii sunt miliardarii, bogaţii, celebrităţile şi capii lumii interlope, ceea ce sună revoltător şi nedrept (2012). Iar în cealaltă producţie amintită, în fapt una extrem de caraghioasă (fie numai pentru faptul că un film despre un posibil cataclism global este făcut cu cinci – şase actori) supravieţuieşte întreaga omenire, dar după nişte zbateri deloc verosimile şi întâmplări care parcă sunt puse pe script de un copil din clasele primare……………………….