Recunosc că nu am excelat în note stratosferice la fizică în şcoală. Nu ştiu ce este acela un accelerator de particule, ba chiar confund noţiunile de atom, proton, neutron etc. Experimentul acesta de la Geneva mi-a adus însă aminte că societatea actuală se chinuie din răsputeri să şteargă din conştiinţa publică şi ultima fărâmă de acţiune a lui Dumnezeu în ce priveşte actul Creaţiei. Dacă demonstrăm că Pământul, stelele şi celelalte au apărut accidental şi demonstrat ştiinţific din ciocnirea unor particule, atunci nu mai avem nevoie de Dumnezeu în niciun domeniu. Începem, cu Geneva, să le cunoaştem pe toate. Nu m-ar mira ca într-o bună zi să se facă o turbină, tot gigantică, pentru a se încerca pe cale artificială crearea unui spermatozoid. Creaţia este o taină imensă. Spunea părintele Stăniloae că şi dacă ar fi fost oameni martori ai actului creaţiei, ei nu ar fi înţeles nimic şi nu ar fi ştiut ce să povestească. Să recreezi începutul pentru mine este echivalent cu strădania în van de a crea un spermatozoid. Viaţa şi lumina dumnezeiască din care provine are prea multe taine ca să le descoperim noi învârtind cu viteză nişte protoni. Şi chiar de va fi să salutăm succesul exeprimentului Geneva, tot voi scoate pălăria şi voi exulta: ,,Doamne îşi mulţumesc că ne-ai permis să ne transformăm în şase miliarde de dumnezei!”. Te salut şi pe tine Platon când spui peren: ,,Adevărul îl vom cunoaşte abia dincolo!”.

Din perspectiva unei fete, normal,categoric filmele acestea lezează sensibilitatea, libertatea, cât şi feminitatea unei fiinte umane. Privind în trecut,când femeia chiar era un mister, o taină, am o durere profundă în suflet să constat că în ziua de azi femeia nu mai e femeie, nu mai are intimitate, nu mai e EA. Actul în sine de dragoste, de unire a sufletelor, nu mai e sfânt, sacru, misterios şi unic…a devenit o rutina, o curiozitate sau mai bine zis o descarcare animalica. Nu vreau să fiu dura, vorbesc realist…Cred că în ziua de azi, nu există bărbat care să nu se fi uitat la astfel de filme, nu zic şi femeile se uită.. Recunosc, m-am uitat şi eu din curiozitate, în vâltoarea problemelor cu care se confruntă tinerii…Apoi am avut o perioada în care am vizionat filmele ,,de genu’” din cauza unor conjuncturi şi presiuni ale anumitor persoane, dar mă bucur că am trecut de etapa aceea a vietii mele…Rana în sufletul meu mai există…Aceste materiale, sincer spun, mi-au afectat profund feminitatea, percepţia asupra noţiunii de dragoste şi starea de drăgălăşenie care ar trebui să existe între un bărbat şi o femeie. Scârbă, este puţin spus…Mă întreb de ce Dumnezeu nu opreşte mizeriile astea? Apoi tot eu răspund că era la îndemana Creatorului să ne facă pe toţi sfinţi. Din marea Lui dragoste, ne-a făcut liberi. Dar nu liberi să coborâm în mocirle unde nici animalele nu intră… Este important după vizionarea unui film să ştim să facem diferenţa între frumos şi vulgar.. Să ştim să nu detestăm exemplele din această categorie care ne apropie de maimuţele lui Darwin. Observ cu durere în suflet că încă de pe la 8-9 anişori fetiţele apar pe Internet în ipostaze asemanatoare…Femeia nu mai trebuie să fie frumoasă, femeii trebuie să i se spună că este ,,bună”. Acesta este noul ,,compliment” şi atribut al femeii moderne. Din zi în zi femeia este doar un obiect cu forme apetisante, care satisface plăcerile unui mascul….Toate articolele referitore la acest subiect încurajează vizionarea filmelor erotice, considerându-se că acest lucru este un mod de spargere a barierelor puse de societate, un mijloc prin care cuplul se poate iniţia sau dezamorţi urmărind producţiile respective, dar din păcate, aceste filme nu apar doar în faţa parintilor, la ele au acces şi copii, deja avertismentele cu ,,bulina” sau ,,acel 18” sunt repere pentru ce vor să vadă nu invers… Eu mai sper că sunt persoane care încă nu şi-au pătat trăirea, sensibilitatea şi responsabilitatea creştina cu asemenea mizerii…”

Andreea A.