Uneori inserturile lui Gigi Becali, pe când invocă divinitatea în interviuri, sunt de-a dreptul ilare. Alteori, aceste inserturi sunt exemplu de mărturisire a lui Iisus Hristos. Vrem nu vrem, Becali este un pedagog şi un teolog de ocazie, unul care printre declaraţii despre fotbal vrea să ne înveţe cum să fim creştini. Gestul distinsului patron; de a părăsi echipa sa încă din minutul 12 al primei partide de campionat, indică însă faptul că şi ,,pedagogul” mai are de învăţat. Un bun căpitan de vas, intuind naufragiul, nu părăseşte corabia de la primele picături de ploaie. Dacă Gigi Becali ar fi răbdat până în minutul 90, ar fi aflat cu bucurie că echipa sa a învins. Altfel, plecând, ne-a demonstrat tuturor că-i scapă învăţătura filocalică şi cât se poate de creştină: ,,Cine rabdă până la sfârşit, acela se va mântui!”.

De bună seamă că un atu al prezentatorilor TV trebuie să fie cultura generală. Din metodele de a îmbogăţi bagajul de cunoştinţe al multora dintre cei care apar pe ecran se cunoaşte că lipsesc răsfoirea Bibliei, a Vieţilor Sfinţilor sau a Filocaliei. Altel nu ne explicăm cum un prezentator a reuşit la ore de maximă audienţă să pronunţe de patru ori în mai puţin de 30 de secunde, Var’snufie în loc de Varsanufie, pe când făcea referire la distinsul arhiepiscop al Bucureştilor. Telespectatorul ajunge lesne la concluzia că şi el are oricând dreptul la astfel de ciuntiri: ,,Bun găsit la rvista prsei! Pe B1 TV în fiecare dmneaţă… de la şapt la zce”

C.Ş.