Cine spune că Oltenia e săracă în ce priveşte tezaurul monahal şi că nimic nu se compară cu mănăstirile moldave sau cu ,,cazematele duhovniceşti” din Ardeal, mai bine să se mai gândească. E adevărat, Oltenia nu este o zonă prea bogată în resurse naturale. Până să te pierzi în furnicarul urban, satele au peisaje de-a dreptul dezolante. Frumuseţea însă şi-a făcut cuib şi veac chiar în inima Olteniei, nu departe de Slatina, la Brâncoveni. Vorbim de o frumuseţe aparte, a unei mănăstriri care are farmecul ,,fortăreţelor” ardelene, o istorie care ar putea să rivalizeze cu bogata istorie a mănăstirilor moldave, dar şi un quelque-chose ce te face să te simţi bine încă de când intri pe poarta sfântului locaş.
Liturghie şi istorie
La mănăstirea Brâncoveni am ajuns după un drum lung şi întortocheat, exact în timpul Sfintei Liturghii (pe la cântarea ,,Sfinte Dumnezeule…” de dinainte de citirea Apostolului). Aici am avut senzaţia vie că alături de sutele de credincioşi, până şi firele de iarbă, cât şi turturica smerită care şi-a găsit cuib pe frontonul bisericii sunt racordate la maximum la cântările şi trăirile duhovniceşti. Toate sunt cuminţi. Corul de maici te face să intri într-un alt timp în care ceasurile nu mai sunt ceasuri, şi într-un alt spaţiu în care măsurile sunt cereşti.
Mănăstirea Brâncoveni are o istorie bogată. De ea se leagă familia mucenicilor din celebra familie Brâncoveanu. Aici se găseşte mormântul lui Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin-domnitorul. Legătura cu istoria nu este deloc vagă. Se povesteşte (conform unei monografii a judeţului Romanaţi) că Matei Basarab trecând pe aici, s-a spălat la un izvor pe mâini şi pe faţă. Vindecarea de bube a lui Matei Vodă după ce s-a spălat în această apă, subliniată şi în istoricul mănăstirii, a constituit punctul de plecare pentru a zidi în incinta Brâncovenilor un izvor al tămăduirii. Acest izvor se află sub aripa ocrotitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Dialog cu maica stareţă: gospodărie, slujbe, Ceauşescu…
După Liturghie am inivitat-o pe maica stareţă la un scurt dialog.. Maica stareţă a răspuns cu greu cererii reporterului Conştiinţei, din simplul motiv că este o femeie simplă, smerită, nu cu studii pe la ,,şcoale înalte”, dar o adevărată truditoare în slujba lui Hristos.
,,Pot spune cu bucurie că am încheiat recent lucrul la un corp de chilii. E bine, fiindcă nu prea aveam spaţiu. Noi suntem aici şaptezeci de măicuţe”
,,Ce ne puteţi spune despre izvorul tămăduirii de aici?”
,,Multă lume ne întreabă de minuni. Ştiţi cum e, dacă ai credinţă şi nădejde multe dintre cele bune se pot împlini…”
,,Slujbele după ce rânduială le ţineţi?”
,, Nu aş putea spune că ţinem rânduiala de la Athos, dar avem grijă să facem aproape zilnic Sfânta Liturghie, Vecernia, Miezonoptica şi Utrenia…”
,,Văd că aveţi o activitate intensă, gospodărească…” (Aici reporterul arată florile aşezate, rânduite şi plesnind de frumuseţe…)
,,Ne autogospodărim. Avem animale, grădină, flori…Stupi, atelier de pictură, de broderie, de straie preoţeşti…”
,,Spuneţi-mi o curiozitate legată de această sfântă mănăstire!”
,, Nu ştiu dacă e neapărat o curiozitate. Dar trebuie să ştiţi că după o lungă perioadă în care a fost închisă, această mănăstire nu s-ar fi deschis dacă nu ar fi intervenit o soră a lui Ceauşescu, din familia Bărbulescu”
Alături de maica stareţă şi de credincioşii din partea locului, pelerinii şi simplii vizitatori se pot bucura de nişte slujbe cu totul speciale, aici la Brâncoveni. Lucru ce arată că spre înfierea harului cântările trebuie făcute cu dulceaţă, citirile trebuie făcute fără grabă, iar rânduiala Liturghiei să fie respectă cu dragostea care îndelung rabdă. Plecând de la ideea că locul nu trebuie iubit mai mult decât suntem datori să-l iubim pe Hristos, mai merită remarcat că Mănăstirea Brâncoveni are darul de a se lipi de inima credinciosului printr-un vino’ ncoa indescripitibil.
CRISTIAN ŞERBAN
In perioada anilor 1970, miscarea new age, printr-un fenomen de rezonanta sincronica, a patruns pe canale vazute si nevazute si in tara noastra. Modalitatea de patrundere a fost desigur foarte discreta, dat fiind faptul ca in acea perioada cenzura de partid era cat se poate de vigilenta cu aceste miscari suspecte ce veneau de dincolo de ,,cortina de fier”, din spatiul euro-atlantic.
Dupa cum se stie, in acea perioada in cadrul miscarii new age de o mare cinste se bucurau curentele spiritualitatii orientale, dintre care se remarca desigur yoga. Spatiul euro-atlantic, in special cel nord american a fost impanzit de numerosi ,,guru” indieni ce au facut o propaganda extrem de eficienta invataturilor hinduiste, dintre care yoga avea un rol important.
In aceeasi perioada (anii 1970) a noi in tara acest fenomen s-a manifestat la o scara mult atenuata. In Bucuresti si provincie gaseau cateva centre de practica yoga animate de cativa ,,instructori” ca Gregorian Bivolaru, Nineta Crainici, Tufoi, Mario-Sorin Vasilescu, Vulcanescu, Chiaburu (pentru Meditatia Transcendentala.)(1)
Anul 1982 a marcat ,,scandalul meditatiei transcendentale”, declansat de stoparea activitatii lui Ion Stoian (roman rezident in Elvetia) de catre autoritatile de stat. In urma masurilor severe luate in acel moment, au fost desfiintate nu numai cursurile – legale – de yoga, ci si Institutul de psihologie, cluburile de arte martiale: judo, karate, etc.
,,Prigoana” a luat sfarsit o data cu revolutia din 1989. O data cu libertatea binecuvantata ce a incununat jertfa tinerilor martiri, aceste manifestari de tip new-age, la care s-au adaugat astrologia, ocultismul, radiestezie, paranormalul, parapsihologia, divinatia, yoga, medicina alternativa, etc., au inflorit intr-un ,,boom” impresionant. Cei 40 de ani de comunism au instaurat in special in marile orase un climat de ateism programat, in care generatii intregi nascute dupa cel de-al doilea razboi mondial au ramas la stadiul unui crestinism nominal si minimal, avand un contact extrem de diluat cu Biserica, iar ca nivel catehetic nu cu mult peste 0. O parte din aceste suflete uscate de materialismul satanic insetau dupa Dumnezeu si cel sfinte, dar, lipsiti fiind de orice discernamant duhovnicesc, s-au adapat la primele izvoare ce le-au iesit in cale.
Dintre aceste miscari ,,alternative”, ne vom opri asupra asa-numitei M.I.S.A. (Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut), condusa de catre Gregorian Bivolaru. Acesta s-a nascut la 12 martie 1953 in Tartasesti, un sat mic, aproape de Bucuresti. El a inceput sa predea yoga practica in Bucuresti in anul 1978. Ca si marea majoritate a instructorilor de yoga romani, G. Bivolaru a fost un diletant autodidact, care, in afara carentelor elementare de stapanire competenta a domeniului, s-a remarcat prin faptul de a fi stapanit de patima desfranarii, ajungand pana la a fi arestat de mai multe ori si condamnat pentru raspandirea de materiale pornografice. S-a ajuns si pana acolo ca impricinatul sa fie supus unui consult psihiatric de specialitate, care a ajuns la concluzia ca ,,pacientul prezinta, in momentul examinarii, dezvoltare paranoica a personalitatii cu elemente obsesivo-fobice pe fond psihopat schizoid”.(2) Medicii legisti au facut si o propunere catre instanta: ,,Consideram ca numitul prezinta un grad mare de periculozitate sociala si proliferarea unor practici aberante cu caracter sexual, fapt pentru care apreciem ca discernamantul este pierdut in raport cu fapta pentru care este cercetat si recomandam aplicarea masurilor de siguranta medicala prevazuta de art. 114 CP… ,,Idei interpretative de persecutie, idei dominante cu caracter mistic, idei obsesivo-fobice cu caracter mistico-religios si erotic, preocupari erotice exagerate nemotivate afectiv. Instabil in timpul discutiei (…) capacitate de sinteza si abstractizare diminuata. Afectivitate – instabil, irascibil, revendicativ.” La categoria examenul personalitatii Grig a dat rezultate absolut spectaculoase, astfel ,,tendintele psihonevrotice releva in sfera personalitatii manifesta valori patologice pentru tendintele obsesive (321 puncte fata de normalul de 120 de puncte), schizoide (340 de puncte in loc de 120 de puncte pentru cazuri normale). Cu valoare accentuata apar tendinte paranoide (280 de puncte fata de normalul de 120 de puncte). (…) in sfera personalitatii profunde apare o sexualitate ambivalenta, dominata de necesitatea erotica, agresiunea lipseste, fiind refulata. In sfera afectiva, refularea dorintei de afirmare, caritate, religiozitate, fiind caracteristic nevrozelor si la psihoze dintre care schizofrenici. Caracter limbaj afectat, care incearca sa-si seduca auditoriul, doreste sa se arate dur, dar este de fapt slab. Masochism moral; inclinare neautentica spre etica, religie, arta, profesii spirituale.” (3)
In ciuda acestor diagnostice ,,Grig a petrecut aproape 2 ani in inchisoare, doar pentru ca era profesor de yoga. El a reusit sa evadeze spectaculos din inchisoarea cea mai cumplita (Penitenciarul Rahova), ca o forma de protest, dand astfel nastere unor istorii despre neobisnuitele lui capacitati yoghine paranormale, pe care el le-a si confirmat dupa aceea prin actiunile sale.” (4)
La ora actuala, (2002) M.I.S.A. numara peste 30.000 de membri, avand filiale in orasele din provincie (Cluj, Craiova, Iasi, Brasov, Timisoara, Bacau, Contanta, s.a.) si in cateva tari: Italia, Franta, S.U.A., Ungaria, Germania, Danemarca, Australia.
Caracterizarea invataturilor MISA
Oferta practicilor de ,,integrarea in absolut” este destul variata. Ea cuprinde preocupari legate de:
- yoga propriu-zisa: tantra yoga, karma yoga, laya yoga, hatha yoga, etc.;
- baze filosofice hinduiste: shivaism, bhagavat gita, upanishade, etc.;
- terapii alternative: ayur-veda, etc.;
- apologetica nationalista anti francmasonica (!);
- astrologie karmica si reincarnare;
- ,,invataturi crestine”: apocrife, Sadu Sindar Singh, yoga crestina, isihasm yoghin.
Adeptii, in coplesitoarea lor majoritate tineri cu probleme psiho-somatice si cu mari neclaritati duhovnicesti capata in cadrul cursurilor de yoga M.I.S.A. raspunsuri la intrebarile existentiale: ,,cine sunt eu?”, ,,ce sunt eu?”, ,,unde sunt in univers?”, ,,in ce relatie sunt eu cu Dumnezeu?” (5)
Cursurile dureaza 7 ani si sunt anuntate in fiecare an prin impanzirea orasului cu mii de afise. Prima sedinta de prezentare si introducere, gratuita, are loc de obicei in sali de teatru inchiriate (,,Teatrul C. Tanase”, ,,Teatrul C. Nottara”). Apoi cursantii sunt convocati la una din salile de meditatii, amenajata la mansarda unui camin de nefamilisti de pe platforma industriala Pipera.(6)
,,Grig locuieste acum (2003) in Bucuresti, conducand 12 ‘ashramuri’ plus centre de cercetare, invatamant si vindecare potrivit principiilor yoghine. El insusi preda yoga la clasele mari care au ajuns in al 12-lea si al 13-lea an de studiu, la celelalte predand mai mult de 200 instructori raspanditi in toata Romania.” (7)
Invataturile legate de karma yoga de exemplu, urmeaza in linii mari pe acelea ale expertilor (guru) neo hindusi ca Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Swami Vivekananda, Mahatma Gandhi, s.a. Potrivit lui Sri Aurobindo ,,eficienta actiunii care a fost consacrata si care este efectuata prin si pentru divinitate este direct proportionala cu gradul jertfei divine. Actiunea manuala efectuata intentionat numai pentru divinitate este superioara activitatii mentale efectuata intentionat doar in scopul evolutiei noastre egotiste, pentru slava personala, sau pentru o satisfactie mentala trecatoare. Potrivit traditiei hinduse privind karma yoga, alegerea actiunilor ,,care trebuie sa fie efectuate” de catre cineva este determinata de ceea ce se numeste in India svadharma (legea cea potrivita). In timp ce in Occident religia, morala si legea sunt alcatuite din drepturi si restrictii date in termeni absoluti, rezervandu-si dreptul pentru exceptii multiple, hinduismul da diferite drepturi si indatoriri, uneori contradictorii, pentru diferite grupuri de oameni din societate. (8)
In ciuda faptului ca G. Bivolaru si instructorii sai se delimiteaza hotarat si deschis de miscarea new age, socotind-o – pe buna dreptate – un fenomen dirijat din umbra de masoneria globalista – totusi caracterul eclectic-sincretist al invataturilor cursului arata exact contrariul, si anume apartenenta in duh din miscarea Varsatorului. Elementele neo-hinduse si orientale se impletesc cu apocrife si cu practica isihasta intr-un mod ce le desfigureaza in cel mai post-modernist chip.
Sa luam de exemplu un material ce alatura ,,Meditatia isihasta – Rugaciunea inimii – o forma ezoterica a practicii crestine” de meditatia yoghina.
,,Practica de baza a isihasmului este ceea ce calugarii numesc rugaciunea inimii, o forma de rugaciune care atinge in etapele sale cele mai inalte, profunzimile meditatiei.” (9)
,,Rugaciunea inimii este, de fapt, o forma de meditatie, specifica sistemului yoga (sic!), prin faptul ca ea nu are un obiect anume spre care sa se orienteze si pentru ca nu mai foloseste nici un cuvant.
Meditatia isihasta implica trei faze:
- In prima faza se rosteste simplu rugaciunea: la inceput de trei mii de ori pe zi, apoi de sase mii de ori, pe urma de douasprezece mii de ori pe zi si apoi tot timpul. Aceasta prima faza este similara anumitor procedee specifice din Japa Yoga.
- Practicantul urmareste sa gaseasca cu imaginatia locul inimii si sa sincronizeze cuvintele rugaciunii cu bataile inimii si cu ritmul respiratiei. Acestea sunt aspecte specifice tehnicilor de pranayama.
- In aceasta faza are loc cu adevarat rugaciunea inimii. Acum mintea fuzioneaza perfect cu rugaciunea fara sa mai aiba nevoie de cuvinte. Aceasta etapa este asemanatoare cu tehnicile de Laya yoga.
Conditii preliminare pentru realizarea rugaciunii inimii:
- Mintea practicantului trebuie sa se orienteze catre interior, spre ,,inima” sa, abandonand orice exteriorizare catre un obiect anume. Inima reprezinta, de fapt, centrul fiintei, locul in care traditia spirituala yoghina localizeaza sediul spiritului divin nemuritor Atman. Mintea, intorcandu-se in inima, se intoarce, de fapt, ,,acasa”.
Efecte:
- Are loc o deschidere din ce in ce mai mare a inimii spirituale, prin concentrarea neintrerupta asupra ei, deci practic o dinamizare intensa a centrului subtil de forta Anahata chakra, si in etapele ultime, chiar accesul la Sinele Divin individual.
Toate etapele necesare pentru aprofundarea acestei tehnici nu fac decat sa reveleze unitatea in esenta a acestor doua cai spirituale, yoga si crestinismul, diferite doar in aparenta.” (10)
Am citat dinadins integral aceste paralele facute intre crestinism si yoga, deoarece ele reflecta modul de atragerii tinerilor romani ce mai au unele trasaturi ortodoxe, primite de la nasterea cea de-a doua si din mirungere, si sunt astfel receptivi la acest melanj specific new-age-ului in spatiul rasaritean ortodox.
Desigur alaturarea este fortata, iar asceza si mistica ortodoxa si cea de tip yoghin hinduist nu au in comun decat aspectele exterioare. Pur si simplu Dumnezeul crestinilor nu este nici Brahmanul nici Atmanul hindusilor. Unirea isihastului si cea a yoghinului se realizeaza cu fiinte divine diferite, si chiar in chip diferit.
G. Bivolaru s-a aventurat in ,,exegeze” teologice de tot felul, avand totala libertate a unui sectant ce poate fi oricat de ,,creativ”, fara a se conforma unei traditii bisericesti anumite. Astfel el ajunge sa lanseze pe internet o varianta proprie a rugaciunii ,,Tatal nostru” ce contine urmatoarele contributii creatoare:
,,Painea noastra cea de toate zilele da-ne noua astazi. Si nedespartita (!)…
Si ne izbaveste de cel rau si viclean…
Ca a Ta este slava si marirea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”
Cursurile se desfasoara pe fondul hipnotic al unei muzici ambientale electronice, metoda folosita la randul lui si de catre Mario Sorin Vasilescu. Aceasta muzica a fost multiplicata si raspandita sub forma casetelor si discurilor CD Rom MP3. Unele dintre aceste casete se declara a contine mesaje subliminale, adica acel de tip de mesaje ce se adreseaza direct pragului subconstient, nefiind prin urmare supuse controlului trezviei. Acest procedeu de magie si hipnoza este cu atat mai periculos cu cat efectele nu pot fi sesizate din timp.
Trebuie recunoscut insa ca punctul forte al lui Grig Bivolaru, punct ce-l distinge indeosebi in Romania de alti ,,maestri yoghini” este tantra yoga. Traditiile hindusa si buddhista socotesc ca aceasta este veche cel putin ca si traditia vedica, socotita veche de aprox. 5000 de ani. ,,Buddhismul pe de alta parte are o ramura tipica tantrica cunoscuta sub numele de Vajrayana. Acest buddhism tantric este practicat inca in Tibet, dar si in Nepal si India. Considerand spatiul spiritual-cultural romanesc, ideea de a considera sexualitatea ca o cale spirituala pare natural de a se infiripa si in Romania. Temperamentul devotional al romanilor ii plaseaza natural in a se apropia cu sinceritate de un fenomen care in istorie este clar documentat si in unele parti ale lumii practicat extensiv. Se pune intrebarea de ce pana acum Tantra nu a fost pe agenda de lucru a romanilor? Se poate raspunde simplu, pentru ca Tantra ca expresie necesita libertate, iar romanii din pacate in istorie au fost dominati de alte popoare si asupriti interior de dictatori. Cu alte cuvinte istoria a impiedicat dezvoltarea unei spiritualitati care foloseste sexualitatea ca metoda de iluminare. Privind cu onestitate felul de comportare al romanilor, ii gasim pe unii cu mult suflet, pasionati, cu caldura si dorinta de a trai viata din plin. Aceste caracteristici sunt esentiale cand analizam calitatile unui aspirant pe calea spirituala tantrica.” (11)
Erotismul este arma nr. 1 a magiei, lucru descris magistral de catre I. P. Culianu in lucrarea sa ,,Eros si magie in Renastere, 1484” (12) Meritul cercetatorul roman consta, pe langa documentatia de exceptie, si in demontarea mitului ,,martirului” Giordano Bruno, asezat in mentalul comun alaturi de Galileo Galilei si altii, in galeria celor prigoniti de ,,biserica” pentru stiinta si libera cugetare. Se poate considera ca la noi aceasta lucrare dezvaluie publicului pentru prima data adevarul legat de personalitatea lui Bruno si a activitatii sale condamnabile. Potrivit lui Culianu, Bruno a dus pana la consecintele ei extreme doctrina numai schitata, a identitatii dintre iubire si magie, a lui Ficino: „magia este o metoda de control a individului si a maselor bazata pe o cunoastere profunda a pulsiunilor erotice personale si colective.” In fapt, magia „…nu este decat eros aplicat, dirijat, provocat de operator”; ,,intreaga forta a Magiei se intemeiaza pe Eros.” (13) Magia erotica reprezinta gradul zero al oricarei magii: indragostitul face acelasi lucru ca magicianul: construieste prin mijloace de persuasiune in jurul iubitului o retea pentru a controla aparatul pneumatic al celui iubit. (14) Pe scurt, magia: „este o operatiune fantasmatica ce trage folosinta din continuitatea dintre pneuma individuala si pneuma universala.” (15)
Relatiile dintre indivizi sunt reglate dupa criterii „erotice”, fiecare fiinta este inserata intr-un releu intersubiectiv. Operatorul observa relatiile intersubiective si trage un profit din cunoasterea lor. Se petrece ceva similar ca in „procesul de transfer”. Practicianul magiei erotice isi poate folosi talentele contra vointei unui individ si contra societatii insesi, pentru ca dicteaza el insusi regulile societatii. „Se vede ca magia erotica bruniana isi propune ca scop sa-i permita unui manipulator sa controleze indivizi izolati si mase. Supozitia-i fundamentala este ca exista un mare instrument de manipulare si acesta este Erosul in sensul cel mai general: ceea ce iubim, de la placere fizica, pana la lucruri nebanuite, trecand, desigur, prin bogatie, putere etc.” (16) chiar si repulsia si ura, care sunt partea negativa a aceleiasi atractii universale: „legatura legaturilor este iubirea.” (17) * (18)
Aceasta arma a fost folosita printre altii, de catre maestrul lui G. Bivolaru, Bagwan Rajneesh, supranumit ,,Osho”, cel care la un momentdat ajunsese sa posede 99 de limuzine de lux Rolls Royce, si avea o adevarata garda de corp personala. Aspecte cutremuratoare ale activitatilor din ashramul lui Osho au fost surprinse si dezvaluite in documentarul apologetic ,,Invazia pagana” din anii 1990, reluat acum si de postul de televiziune Tele 7 abc. Efectele asupra tinerilor si tinerelor prinsi in aceasta capcana a demonului desfranarii pot fi devastatoare. Ele pot fi urmarite mai pe larg in lucrarea lui Danion Vasile Jurnalul convertirii, (19) sau in diverse marturii, chiar daca sunt, din motive lesne de inteles, anonime. Iata declaratia unui tanar care a practicat ,,yoga lui Bivolaru” timp de trei ani: ,,Din primele sedinte ni s-a spus ca vom invata multe lucruri care constituie secrete ale practicii yoga, deci va trebui sa nu le discutam chiar cu oricine, ca la sedinte va trebui sa nu lipsim, deoarece pierdem ritmul, ca sunt niste reguli care trebuiesc respectate si anume, in timpul sedintelor toata lumea asculta si face ce i se cere; ca materialele primite nu pot fi aratate la nimeni si mai ales nu pot fi multiplicate, transmise altora. Unele tehnici erau secrete, de exemplu mantrele. Toate acestea au aparut treptat, in asa fel incat de la totala libertate pe care o aveam la inceput am ajuns sa nu mai pot vorbi despre ceea ce faceam decat cu cei care participau la cursuri. (…) In fiecare vacanta de vara, yoghinii se intalneau la Costinesti, intr-un fel de tabara. Ajungand acolo, e greu de spus ce am simtit. Daca la sala unele asane erau comice, aici, unde aproape toti yoghinii, in frunte cu instructorii si chiar Bivolaru, erau dezbracati, exercitiile deveneau de-a dreptul vulgare.” (20)
Fenomenul a capatat o asemenea amploare incat nu mai poate fi ignorat de catre Biserica. Ceea ce starneste uimirea este faptul ca in toate procesele intentate de Gregorian Bivolaru diferitilor ziaristi din presa scrisa si audio-vizuala ce l-au demascat in diferite momente, acesta a iesit invingator! Ceea ce duce la concluzia fireasca, si aceea ca ,,prigonitul iudeo-masoneriei”, asa cum se prezinta fanilor sai Bivolaru, este in realitate mai mult decat protejat de catre forte oculte, vazute si nevazute.
Daca Biserica ortodoxa nu are la indemana mijloace coercitive, iar in cele duhovnicesti foloseste cu mare scumpatate afurisania si blestemul, totusi raman cel putin de folosit mijloacele harice misionare de combatere si incercarea de a recupera, acolo unde mai este inca posibil, oile pierdute. Caci rugaciunea si mila lui Dumnezeu pot face adevarate minuni si intoarce din pierzanie cazuri aparent pierdute, asa cum demonstreaza convingator lucrarea citata a lui Danion Vasile, si nu numai, ci si o seama de colegi de an la teologie cu dansul, ce s-au intors la lumina adevarului.
Pr Dan BADULESCU
