Din păcate nu pot înţelege ce se produce cu adevărat în şi cu corpul unei femei în perioada ciclului menstrual, pentru simplul motiv ca nu sunt femeie. Înţeleg însă că în zilele mai delicate (aşa am auzit eu la televizor că se spune) femeile trec printr un mic calvar…Indispoziţie, slăbiciune, jenă, dureri , stres…Nu sunt oare acestea suficiente ca să mai adauge şi Biserica ceva?
În diverse medii se vehiculează ideea că Biserica interzice femeii ca în perioada ciclului menstrual să intre în lăcaşul de cult…Este fals! Femeia în perioada cu pricina poate intra în biserică, dar la fel ca şi bărbatul aflat în stare de necurăţie (acela care a fost împreună cu soţia cu o zi înainte sau a avut poluţie nocturnă) trebuie să stea mai smerită (smeriţi) într-un loc şi să nu se apropie prea mult de altar, de sfintele icoane de veşmintele preoţeşti..Dacă îi iei femeii dreptul de a se ruga la Sfânta Liturghie, îi iei dreptul la viaţă. Asta fiindcă Liturghia este viaţă….Sunt şi femei care au şapte-opt zile de ciclu menstrual. Şi atunci nu este aproape nebunie să opreşti lunar, femeia să vină două duminici la Liturghie?
Femeia are voie să intre în biserică chiar şi în perioada aceasta, iar dacă se simte nedemnă sau necurată poate apela la duhovnic să-i dea dezlegare să intre sau să nu intre. Să nu mai facem de capul nostru..Să nu facem dogme din gura satului sau din zvonul băbesc…,,Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de la a intra în biserică în perioada ciclului…” a spus ÎPS NIFON al Târgoviştei, ierarh care s-a pronunţat ferm în favoarea primirii femeii la Liturghie.
Nu poţi răpi omului dreptul la rugăciune. Credeţi că dacă va sta acasa, femeia oricât de credincioasă ar fi, se va ruga şi va fi cu gandul la Dumnezeu, timp de două-trei ore. Cu siguranţă nu! Ea îşi va umple vremea cu cele lumeşti.
În atare condiţii mă alătur şi eu ideii că, într-o lume care se laicizează cu fiecare secundă care trece, nevoia de permisivitate, la nivelul canoanelor ce au funcţionat şi funcţionează în biserică, se impune cu fermitate. Lăsaţi oamenii să se roage că de atâta nerugăciune s-ar putea să ne lovească neputinţe, boli şi furii ale naturii de n-o să le putem duce!
CRISTIAN ŞERBAN

Am întâlnit ieri, o fată pe care nu o mai văzut-o de vreo trei ani. Atunci am făcut cunoştinţă cu ea. Mi-a întins formal mâna şi recunosc că am fost blocat de farmecul ei, de frumuseţea ei simplă, de alura de fruct bine copt al lui Dumnezeu…Ieri am văzut-o pe fată pe stradă şi gata-gata să nu o mai recunosc. Timpul nu iartă şi am sesizat că frumuseţea acestei fete a pălit…Trandafirul nu este întodeauna frumos, ci este frumos când îi vine vremea…
Gândesc acum că frumuseţea femeii tinere este precum beţia vitezei…Mulţi s-au rănit ba chiar au murit din cauza amândorura…Am constat pe loc că beţia vitezei vieţii strică obrazul. Timpul strică şi cea mai frumoasă floare, oricât ar fi de bine plămădită. Beţia vitezei este frumuseţe în aceeaşi măsură în care frumuseţea este doar o trecere a secundei de graţie…
CRISTIAN ŞERBAN

C.Ş. – Părinte arhimandrit, care este specificul slujbelor la mănăstirea Zamfira?
A.G.S. – Putem să spunem că avem rânduiala slujbelor ca la Athos. Cu tipicul Sfântului Sava, cu cele şapte laude, cu privegheri de noapte la principalele praznice…Slujbele reprezintă o parte importantă din ceea ce reprezintă mănăstirea Zamfira în peisajul monahal. E drept, că la Athos am fost la o slujbă de noapte care a durat de la zece seara până în zorii zilei următoare…Nu avem noi nevoinţele celor de acolo. Cei de la Athos se nevoiesc cu un dar special al lui Dumnezeu.
C.Ş. – Părinte, ştiu că aveţi o pasiune mare pentru grădinărit. Dealtfel se şi vede cu ochiul liber. Zamfira e un adevărat rai al florilor…
A.G.S. – Da suntem în sezonul panseluţelor. Este incredibil cum a lucrat Dumnezeu şi cât de frumos că am început cu o mână de panseluţe…şi acum avem cu miile de vin şi cei din sat să ne ceară…Mi-aduc aminte că într-un an am luat şase ghinde mici de sămânţă de crăiţă. Ei, din acestea am făcut azi la crăiţe, că dacă le-am pune în lăzi nu ar încăpea toate într-un camion…Când le vine rândul, plantez flori pe trei rânduri (salvie, crăiţă, argerat) exact în culorile tricolorului românesc…
C.Ş. – Sunteţi naţionalist?
A.G.S – Da, se poate spune şi aşa. Dar sunt naţionalist în sensul bun, adică român dintr-un popor ortodox cu o credinţă de două milenii…

A consemnat Cristian Şerban

- Dom’le vrei o carte care să te apropie de Dumnezeu?
- Da domnule, o vreau, dar dacă nu e ortodoxă o pun pe foc…
- Păi cum să o pui pe foc, că e cuvântul lui Dumnezeu!!?
- Dacă nu e binecuvântare de la patriarh sau de la episcop, cuvântul ce îl ai matale tipărit acolo nu e de folos. Totul trebuie făcut cu binecuvântare, ca să avem şi binecuvântarea lui Dumnezeu…
- Da’ dumneata nu vrei să ajungi în rai? Că eu uite, sunt mântuit…
- Nu pot vorbi de rai şi de mântuire că sunt om păcătos…
- E bine că eşti smerit. Eu ştiu mulţi preoţi ortodocşi care au trecut la neoprotestanţi. Au văzut harul adevărat…
- Eu nu prea mă pricep la teologie, dar cum adică…? Voi neoprotestanţii aveţi harul mai har? Duhul Sfânt nu e unul singur?
- Eu sunt nepot de dascăl de biserică, dar am plecat la evanghelişti , că nu-mi plac preoţii ortodocşi.
- O ştiu pe asta cu preoţii… Dumneavostră sectanţii, permanent loviţi în preoţi! Bate păstorul ca să se împrăştie turma! Cam asta este tactica!
- Da. Eu simpatizez cu evangheliştii, cu baptiştii, cu penticostalii….
- Din ce-mi dau seama îl căutaţi pe Hristos prin multe locuri numai în inimă nu…
- Da cum? Noi facem tot ce ne spune Biblia… Că Sfânta Scriptură a fost mai înainte de toate. Chiar şi înainte de tradiţia de care vă agăţaţi voi ortodocşii….
- Domnule, din umilele mele cunoştinţe, tradiţia înseamnă şi ceea ce s-a transmis pe cale orală. Îmi spuneţi mie, că prima formă a Bibliei a fost scrisă, când omenirea în vremea lui Moise nu avea nici tipar, nici hârtie..!?…Biblia s-a transmis, la începuturi, oral, mai apoi s-a fixat în scris…Tradiţia a fost mai întâi. Sfânta Scriptură este din tradiţie, nu invers…
- Apoi eu ştiu aproape Noul Teastament pe de rost. Efeseni, Corinteni, Ioan 10,14
- Da. Despre credinţă vorbim mult, rostim versete pe de rost …dar facem atât de puţine… Prefer un om care donează un organ! Sau pe unul care clădeşte biserici…
- Aşa ca Becali, care se laudă…
- Da se laudă! Dar doar cu zece la sută din ce face. Am colegi la facultate care au depus mărturie că Gigi Becali a clădit şi a ajutat peste douăzeci de biserici numai în judeţul Dâmboviţa…
- Da are gura păcătoasă…
- Şi noi o avem şi mai păcătoasă, fiindcă îl judecăm de parcă am fi în locul lui Dumnezeu…
- Cobori aici?
- Da. Luaţi cartea aceasta! Este ortodoxă şi cu binecuvântare.
- Ţi-aş da şi eu o carte, dar dacă ai zis că o pui pe foc…!?
- Cobor.Toate bune!
- Mergi cu bine. Îmi place că eşti credincios şi să ştii că eşti mântuit, că aşa zice la Ioan 10,14
- Nu domnule, nu sunt mântuit. Sunt om cu păcate multe….
- Şi eu sunt păcătos..dar cred în înviere..
- Şi eu cred în Înviere. Doamne ajută!
CRISTIAN ŞERBAN

Rãbdarea este cea mai puternicã armã în ispite (Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu îti trimite necazuri pentru ca sã te învete rãbdarea (Sf. Ioan Hrisostom).

Unde nu este rãbdare, acolo nu este nici iubire (Sf. Grigorie cel Mare).

Mântuirea nu stã numai în faptul cã nu faci rãul, ci în faptul cã rabzi rãul bãrbãteste (Sf. Ioan Hrisostom).

Sã nu ne despãrtim de iubirea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, ci sã rãbdãm durerile cu tot sufletul, asteptând ajutorul Lui (Sf. Vasile cel Mare).

Rãbdarea este casa rugãciunii, iar smerenia este materia cu care se hrãneste ea (Avva Ilie Ecdicul).

Rãbdarea este un leac împotriva mâniei si a ocãrilor (Sf. Antonie cel Mare).

Rãbdarea este iubirea de ostenealã. Iar unde este iubire de ostenealã, s-a scos afarã iubirea de plãcere (Sf. Talasie Libianul).

Cel ce nu rabdã nu e credincios; cine nu are nãdejde nu mai poate stãrui în rugãciune (Sf. Efrem Sirul).

Cel cu adevãrat fericit este acela care si-a agonisit îndelunga rãbdare (Sf. Efrem Sirul).

Cel cu adevãrat rãbdãtor mai bucuros rabdã orice rãu decât sã-si arate lumii ce are el mai bun, mândrindu-se (Sf. Grigorie cel Mare).

Cel ce rabdã îndelung totdeauna este vesel si bucuros (Sf. Efrem Sirul).

Îti vei pregãti o mare cununã de rãbdare, deoarece furia altuia îti dã prilej sã te cunosti de aproape si sã te reculegi (Sf. Vasile cel Mare).

Pânã ce aruncãm pricinile neputintei noastre în socoteala altora, ne este cu neputintã a ajunge la desãvârsirea îndelungii rãbdãri. Capãtul îndreptãrii si al pãcii noastre nu se câstigã din îndelunga rãbdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferinta rãului aproapelui de cãtre noi (Cuviosul Casian Romanul).

Cuvântul rãbdare este egal cu sudori, osteneli si stãruintã multã. Dar numai cine nãdãjduieste poate rãbda (Sf. Ioan Hrisostom).

Sunt într-o perioadă mai grea din viaţa mea. Fac eforturi ,,giganticeşti” să-mi cumpăr o garsonieră. Nu mai creierii mei ştiu săracii câtă umilinţă din partea funcţionarilor a trebuit să îndur şi mai trebuie încă să îndur… Recunosc cu ruşine că într-atât de mult mă preocupă aceste lucruri lumeşti, încât şi noaptea completez în vis formulare, chestionare, adeverinţe, lapte praf…Rugăciunea mea tinde spre zero şi-mi muncesc mintea cum să scot bani să acopăr comisioanele uriaşe ce mi se iau, unele justificat, altele nejustificat….La cântarea Heruvicului din fiecare duminică mă racordez doar cu tonul şi vocea, nu şi cu inima…Grija cea lumească şi-a deschis fereastră spre mine şi mă priveşte cu acelaşi jind cu care bărbaţii care nu au nici un Dumnezeu, caută furibund ultimele poze ale Andreei Bălan…
Cristian Şerban

-Cum se impaca viata de artist cu cea de mamica?
- Foarte bine. ii acord lui David cat de mult timp pot. Are opt ani si este extraordinar de istet. Cateodata, il iau cu mine la studio. E fascinat de camerele de filmat si de aparatura. Mergem doar noi doi la munte in scurte vacante, la plimbare sau la restaurant. E incantat de ceea ce fac si e un mare suport. S-a bucurat cand am castigat. Era foarte mandru, se vedea pe fata lui, avea lacrimi in ochi.
- Sunteti o fire norocoasa?
- Sunt balanta, iar cei din aceasta zodie sunt foarte norocosi. Se spune ca noua ne este scris sa fim lideri, sa iesim in evidenta. Cred in zodii si in cifre, iar ziua nasterii mele este 7, care aduce noroc. Cred in Dumnezeu, iar El are grija de oamenii buni. Noi suntem buni si am incercat sa nu intram cu nimeni in polemica. Am luptat cu barfele si ne-am bazat pe lucruri drepte in orice competitie muzicala.
- in spatele imaginii impecabile pe care o afisati exista griji?
- Viata mea nu este tocmai roz. Cine crede ca sunt lipsita de probleme, se insala. De doi ani de zile, il cresc pe David singura. Am trecut printr-un divort nu tocmai usor, dar nu am vrut sa fac din asta mare tam-tam. Am doi parinti bolnavi de care ma ocup si sunt, in afara de David, cele mai importante persoane din viata mea. Anul trecut, in luna mai, am pierdut toate examenele, pentru ca ma imparteam intre televiziune, spectacole si doctor. Tatal meu a fost internat si am fost la el mereu. Toti suntem oameni obisnuiti, cu probleme, dar si impliniri. Sunt o persoana mandra si nu imi place sa fiu compatimita. M-au afectat multe lucruri, dar am reusit sa trec peste ele cu fruntea sus. Sunt o luptatoare, pentru ca asa am fost crescuta.
In Adevarul, decembrie 2005

Am avut prilejul sa-l vad si sa-l ascult din nou pe Dan Puric. Era la putin timp dupa ce aparuse intr-un program mai amplu, tot la TVR, dedicat unei binecunoscute ofensive neoiconoclaste. Emisiunea aceea i-a adus lui Dan Puric simpatia masei de credinciosi si a clerului ortodox din tara noastra si a relevat un apologet pravoslavnic cum Romania n-a mai avut de mult; un teolog “nespecialist” din speta lui Alexei Homiakov, Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu. Pentru ca Dan Puric apartine unei tipologii diferite radical de aceea a intelectualului roman. Dan Puric gandeste cu propriul sau cap, inclusiv atunci cand vine vorba de Biserica Ortodoxa. Celalalt intelectual continua sa ia cunostinta despre Ortodoxie prin filiera occidentala, catolica sau protestanta. Dan Puric marturiseste Biserica in care a fost botezat, si o face cu simplitate si incredere, intrucat credinta se asuma. Celalalt vrea sa “discute”, pentru ca se teme sa nu fie tratat de “obscurantist” si aretrat. De aceea are mereu o propunere in buzunar, care nu-i altceva decat un calc, un sablon strain, de cle mai multe ori expirat: sa facem un Vatican II la noi acasa, sa umblam cu pantahuza protestanta din poarta-n poarta, sa auzim la predica trimiteri la Heidegger sau la Adorno… Or, ca si iubirea, credinta se traieste – asa cum se vede la Dan Puric; se marturiseste. Pentru ca invatatura ei este revelata de Dumnezeu si formulata sub cea mai inalta egida spirituala – a Duhului Sfant – de catre Sfintii Parinti in Soboarele Ecumenice. Nu prea ai ce sa discuti asupra dogmei, a “adevarului revelat”. Tot ce poti face este sa te lupti pentru ca el sa fie pastrat intact cand apare tentativa de corupere sau de ispitire. N-ai ce discuta cu ereticii si cu atat mai putin despre mistificari grosolane gen “Codul lui Da Vinci” ori “Evanghelia lui Iuda”. Aici nu incape opozitia vechi/nou in felul disputei dintre clasici si romantici. Insa intelectualul “pune botul” prin natura formatiei sale si prin teama de a nu fi considerat obscurantist sau demodat. Pe vremuri, multi se temeau sa intre in biserica pentru nu a fi dati afara din partid. Nu era “politic” sa fii perceput credincios. Astazi nu este “european” sa bati matanii si sa te inchini la icoane. Si atunci, cu exceptiile de rigoare, intelectualul roman recurge la jumatatile de masura: toarna sifon in vinul marturisirii si obtine un sprit penibil si mizerabil. Face hermeneutica si istorie a religiilor, denunta lungimea slujbelor ortodoxe si a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii si asumarea Tainelor, ba ii mai si sminteste pe unii clerici cu inclinatia lui pentru “dezbateri”… Iar teologie nu stie. Fiindca teologia nu se deprinde in biblioteca, tot asa cum excursiile nu se fac pe harta. Intelectualul nostru nu are priza la popor pentru ca nu-i cunoaste credinta. N-o are de 150 de ani si de aceea n-a avut niciodata dialog cu masele. Din acelasi motiv n-a putut sa existe la noi un sindicat “Solidaritatea”. Intre popor si belferi nu avem decat dialogul surzilor. Dan Puric marturiseste. O face firesc si integral. Si s-ar putea sa faca si scoala, atragand prin autenticitatea lui si prin inteligenta sa luminata de Duh. Este un apologet stralucit. Unul de care comunitatea de credinta si iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie.

Dan Ciachir în Ziua, 7 februarie 2007

C.Ş.: Într-un interviu mai vechi ai declarat că misiunea ta de la Dumnezeu pe pământ este să cânţi, să le dai bucurie altora prin cântecul tau. Ăsta este destinul tau?

M.T.: Nu pot spune cu siguranţă că este aşa. Cred ca am descoperit ulterior, că sunt lucruri mai importante în viaţă şi am să mă dedic lor după un timp. Muzica vine de la Dumnezeu şi tot de ea am să mă ocup ca profesie. Poate din asta voi trăi, dar preocuparea mea principală va fi cu totul alta.

C.Ş.: Cum ai reuşit să ramâi credincios în mijlocul tentaţiilor specifice vieţii de artist. Ai întâlnit în cariera ta şi artişti fără scrupule care ar face orice să reuşeasca, chiar cu preţul de a uita de Dumnezeu.

M.T.: Părinţii mei nu m-au dus des la biserica , însă l-am descoperit singur pe Dumnezeu. Am , in schimb , un frate, pictor de profesie, care a vrut să se călugărească , apoi a vrut să urmeze Teologia , iar acum este pictor si profesor de desen. Este un pic fanatic în ce priveşte relaţia lui cu Dumnezeu. Ceea ce eu consider că este un lucru frumos si de apreciat !

C.Ş.: Ai avut şi momente grele în viaţa ta, în care te ai îndoit de existenţa lui Dumnezeu?

M.T.: Cand mi-a murit mama , anul trecut, mi-a fost foarte greu. După câteva luni de disperare si eforturi de a o salva a murit. M-am rugat mult la Dumnezeu să nu mi-o ia şi totuşi … a plecat ! Am avut senzatia atunci că mă rog in gol , la nimeni si nimic !
O mai am uneori !

C.Ş.: În general, tu cânţi piese de dragoste. Crezi că este şi asta o modalitate de a apropia oamenii mai mult de Dumnezeu?

M.T.: E posibil.Oamenii cu dragoste multă pentru Dumnezeu sunt în general oameni buni la suflet şi iubesc pe aproape oricine. Dragostea uneşte oamenii şi-i înnobilează , astfel că relaţia cu Dumnezeu se aprofundează !
A consemnat CRISTIAN ŞERBAN

(Votul pentru nesuspendarea presedintelui fiind dupa parerea mea doar o formalitate, reconfirmarea lui Basescu fiind previzibila, va propun sa luam în vizor o temă mai veche, căsătoria între homosexuali. Recunosc ca anul trecut m-am implicat activ in aceasta campanie de strangere de semnaturi si m-am bucurat că am putut pune umarul la protejarea familiei. Nu am nimic cu păcatele altora atâta vreme cât şi eu sunt păcătos. Mi-e frică însă de climatul în care va creşte copilul meu (asta daca ma va invrednici Domnul să am un copil). Doamne ocroteşte-i pe români! C.Ş.)

Un Comitet de initiativa civica a inceput, in primavara anului trecut, demersurile pentru includerea in Constitutie a unui paragraf care sa protejeze casatoria in forma ei actuala: „In Romania, poligamia este interzisa, iar casatoria este permisa doar intre un barbat si o femeie“. Acesta este alineatul pentru care Comitetul a reusit sa obtina nu numai sprijinul a peste 500.000 de cetateni, dar si pe cel al romanilor din afara granitelor. Proiectul a ajuns la Curtea Constitutionala, in urma cu citeva zile, dupa ce Senatul a inaintat Guvernului listele de semnaturi pentru certificarea lor, asa cum prevede procedura de modificare a Constitutiei la initiativa cetateneasca. Procedural, mai ramin doar doua etape de parcurs pina la referendumul de modificare a Legii fundamentale, pe care il solicita cetatenii. Initiativa ar urma sa intre in dezbaterea Parlamentului, dupa ce, cel mai tirziu la mijlocul lui aprilie, Curtea Constitutionala se va fi pronuntat. De remarcat ca initiativa a primit deja avizul Consiliului Legislativ.

Biserica a dat o mina de ajutor

Cele 650.000 de semnaturi au fost strinse cu ajutorul Bisericii Ortodoxe si al cultelor recunoscute oficial. Preotii din parohiile de pe intregul cuprins al tarii au adus-o la cunostinta enoriasilor si le-au solicitat acestora adeziune pentru demersul pornit de Comitetul de initiativa. Comitetul de initiativa, format din zece persoane fizice, a fost constituit pe 12 februarie 2006, iar platforma acestuia se gaseste pe net la adresa www.protejarea-familiei.com. Bogdan Mateciuc, coordonator al proiectului pe zona Bucuresti, ne-a declarat ca totul a pornit de la o discutie intr-un cerc de prieteni, acum doi ani, si exprima ingrijorarea fata de „banalizarea si vulgarizarea“ institutiei casatoriei. „Cind titulatura de casatorie si familie e aplicata si la altceva decit ceea ce este casatoria intre un barbat si o femeie inseamna denaturarea notiunii de casatorie“, a spus Mateciuc. El mai afirma ca aceasta initiativa nu restringe dreptul la intimitate al minoritatilor sexuale: „Nu este treaba noastra ce fac, in particular, homosexualii. Nu ne amestecam in intimitatea lor“. El a explicat introducerea interdictiei poligamiei prin aceea ca „exista in Occident un curent destul de puternic de sustinere a poligamiei si este de asteptat ca acesta sa ajunga si la noi“.

Masuri similare in UE

Comitetul de initiativa a optat pentru varianta modificarii Constitutiei, mult mai grea decit cea a schimbarii Codului penal, de exemplu, pe considerentul ca introducerea interdictiilor respective in Constitutie reprezinta o garantie mai solida ca prevederile nu vor fi abrogate apoi printr-un simplu demers legislativ parlamentar. Bogdan Mateciuc spune ca si in alte tari membre UE exista reglementari de acest gen si a dat ca exemplu Letonia, unde o prevedere legala similara a fost acceptata fara nici un comentariu de catre Uniunea Europeana, care „permite statelor membre sa reglementeze casatoria si alte aspecte ale acesteia in conformitate cu legile nationale“. In prezent, si in Lituania se string semnaturi pentru o initiativa similara.

Dezbateri aprinse

In urma cu citeva saptamini, un grup de intelectuali ieseni a depus si la Camera Deputatilor o scrisoare de sustinere a proiectului, dupa ce, cu numai o luna inainte, 5.500 de romani din diaspora s-au alaturat demersului si i-au scris lui Bogdan Olteanu. In clasa politica nu s-a vorbit nimic pina acum despre acest proiect si este de asteptat ca el sa suscite discutii aprinse cind va ajunge in Parlament. De altfel, Biserica Ortodoxa a mai avut citeva incercari de a modifica legislatia in sensul protejarii familiei, dar ele nu au avut sustinere. De data asta, problema va fi supusa referendumului.

Articol de CORINA DRAGOTESCU in Cotidianul 16 mai 2007